Engleza est-europeană este ușor recognoscibilă și are un ton considerat oareșcum derizoriu. Poate chiar ușor ridicol.
Acel ceva care te face să vizualizezi un om în pantaloni de trening, scuipând semințe și stând pe vine. E un stereotip. La care au contribuit diverși români, dar nu noi.
Nu eu, nu tu.
Românii pe care-i am eu în minte, cei care folosesc engleza în mediul profesional, nu se regăsesc absolut deloc în această descriere.
Totuși mulți dintre ei se conformează acestui stereotip și vorbesc engleză sub nivelul lor profesional. Din diverse motive, dar cel mai adesea, din cauză că nimeni nu le-a zis că se poate altfel.
Le-a zis însă că a fi roman e egal cu a fi inferior.
Si exact aceasta este rolul meu. Să-ți spun că nu trebuie să te pliezi pe niciun stereotip despre români. Să-ți aduc aminte că valoarea ta profesională nu stă în suma acestor stereotipuri. Că meriți să te ridici la nivelul la care deja ești oricum.
Nu ai de ce să te identifici cu cei care au construit o imagine negativă României în lume. Și nu trebuie să te scuzi pentru acei oameni.
Tu nu ești așa absolut deloc.
Și felul în care vorbești trebuie să spună povestea ta, să spună cine ești tu cu adevărat.