Românul nu e român! El este excepția. Nu el, alții.
El muncește, e conștiincios, responsabil, are simț civic, nu claxonează pe trecere, știe să pună cratimă, e punctual, nu-i place pe pile, nu ascultă manele, nu îngroapă chiștocul în nisip, nu trăiește din videochat, nu aplaudă la aterizare și clar nu e analfabet funcțional.
Cu colțurile gurii lăsate în jos, cu tonul mărunt de chelner de litoral și vocalele îngălate, românul îți va spune cu schizofrenică precizie de ce nu merge treaba în țara asta.
El știe. El ar face. Ăilalți îl încurcă.
El nu e român. E excepția. Muncește din greu să epateze în contact cu 'străinii', pentru a-și putea demonstra non-românismul.
Să le arate ălora cine e el. Să se știe că el, în țara lui, e excepția.
E dintre ăia buni. E ghinionistul care a avut nenorocul să se nască aici.
El nu e nici țara, nici statul, el e deasupra acestei mocirle, s-a-nălțat mai ceva ca Christos.
Intre el și finlandez nu-i nicio diferenta. Atata ca finlandezul are pe altii ca el, alți finlandezi, bineînțeles.
Românul nu. Ai lui sunt proști. Doar el a ieșit deștept în tot neamul. De aceea vrea să fie acceptat de finlandez. Să-l ia în ceata lui de nordici, în frăția laponă, unde îi e locul. Că el nu poate să răzbească altfel.
Nu-l lasă neisprăviții de români.